Ultime Notizie

Să rupem tăcerea!

Diario

Trăim vremuri îngrozitoare. Vremuri marcate de tăcere şi ferocitate.
Torino, unde se lucră şi se moare ca în ’800.
Torino, lumini artistice şi beţia post olimpică, unde se plănuiesc zgârie nori strălucitori şi devastante TAV, unde există cineva la unu noaptea, când sutele de localuri încurajează mişcarea, plezneşte îngrozitor.
Faptul e că nu e singur, faptul e că toate zilele, toate orele, toate minutele, cineva care trăieşte riscă să moară, schimbând riscul propriei morţi cu un codru de pâine care le perimte să trăiască în continuare şi să rişte să moară.
Se chiamă bunăstare şi avuţie naţională, profiturile patronilor.
Ar fi timpul să schimbăm sensul cuvintelor şi istoriei şi să declarăm avuţia sănătatea, bunăstarea şi libertatea tuturor.
La şapte muncitori din Torino le-a fost oprit viitorul într-un incendiu îngrozitor.
La noi toţi îl şterg în fiecare zi, oră cu oră, în timp ce lucră pentru profitul patronilor lor. Ferocitatea averii, averii care exploatează şi ucide, merge de cele mai multe ori pe planul doi: politicienii şi media furnizează în fiecare zi un inamic de învins:
străin, inegal, periculos.
Torino, unde masacrul de la Thyssenkrupp a arătat cruda realitate a fiecărei zi.
Pretutindeni.

Trăim vremuri îngrozitoare. Vremuri marcate de tăcere şi ferocitate. Torino, unde fasciştii ard cu Molotov o aşezare de romi, media felsificând, minimizând, ajungând să incite la ură. Afară, printre oameni, sunt care aplaudă, în timp ce mai mulţi, sufocaţi de indiferenţă, tac.
Torino, unde o femeie care îşi însoţea copii la şcoală este lovită în stradă. Un fapt care nu devine nici o ştire: femeia e rom.
Torino, unde doar în trei ani opt imigranţi sunt morţi în timpul controalelor de poliţie, în timp ce se înmulţesc comitetele rasiste şi fasciste, care alternează manifestările de piaţă cu ronduri nocturne împotriva imigranţilor, romilor, toxicilor.

Trăim vremuri îngrozitoare. Vremuri marcate de tăcere şi ferocitate.
Torino, unde autorităţile citadine salută militarii care pleacă pentru război în Afganistan, intitulând-o “misiune de pace” şi place tuturor, cei de dreapta şi cei de stânga care cheltuiesc milioane pentru că ai “noştri” băieţi în uniformă merg să înveţe afganii să conducă puşcării, tribunale şi poliţia, Lecţia Bolzaneto şi a celor de la Diaz , lecţia torturatorilor şi asasinilor din toate părţile.
Torino, unde lipsesc 1800 de locuri în grădiniţe dar bani nu sunt. Torino, unde e nevoie de şase luni pentru o consultaţie în spital dar banii pentru a plăti militarii care fac să salte ambulanţele ca în Irac în 2004, se găsesc oricând.

Trăim vremuri îngrozitoare. Vremuri marcate de tăcere şi ferocitate.
Torino unde în 11 iunie 2005, fasciştii înjunghie, intrând noaptea în casele lor, doi anarhici. Săptămâna următoare demonstraţia, numită pentru ruperea tăcerii în aproapierea gravului eveniment, este atacată de poliţie.
In 10 decembrie trecut, antifasciştii au fost condamnaţi la pedepse între 9 luni şi un an şi 8 luni pentru “rezistenţă”. Erau acuzaţi de “distrugere şi jaf”, aceleaşi infracţiuni pentru care la Milano şi Genova au fost condamnaţi zeci de manifestanţi. O infracţiune datorată vremurilor de război pentru manifestări de piaţă. Zeci de ani de galeră pentru a împiedica libertatea de manifestare.

Trăim vremuri îngrozitoare. Vremuri marcate de tăcere şi ferocitate.
Torino, unde, atâţia, cei mai mulţi, cei care trudesc pentru a ajunge la sfârşitul lunii, cei distruşi de nesiguranţa lucrului, de ferocitatea stăpânilor, invizibili şi suferinzi, continuă spre fundalul unei probleme sociale care se numeşte blestem.
Cei de dreapta şi cei de stânga evocă o presupusă “urgenţă de siguranţă”, specificând codaşii, imigranţii săraci, ţapii ispăşitori oferiţi în sacrificiu, pentru a îndepărta fantoma în care penultimii se aliază ultimilor, în care ura lasă loc solidarităţii. Şi de la solidaritate la capacitatea de a se opune inamicilor adevăraţi, celor ce câştigă de pe urma existenţei noastre, celor pentru care o viaţă nu valorează cei 20 de euro pentru a reîncărca un extinctor.

Trăim vremuri îngrozitoare. Vremuri marcate de tăcere şi ferocitate.
E necesar să rupem tăcerea, să rezistăm ferocităţii. E necesar să o facem imediat, cât mai mulţi, fără să fim trimişi de cineva, pentru că alunecăm într-un abis. Au început de la ultimii, de la cei săraci, de la imigranţi, de la muncitori, de la cei ce se opun politicienilor, dar dacă nu îi oprim vor merge înainte.

Momentul e dificil. E necesar ca toţi să intrăm în joc pentru a face o barieră împotriva barbariei care avansează. În fiecare zi. Nu doar la Torino. Dar Torino este locul unde luminile şi umbrele sunt foarte clare, unde strategiile de represiune şi controlul social îşi găsesc un laborator adecvat.
Pentru aceasta invităm pe toţi să coboare în piaţă în 19 ianuarie la Torino.

Sunt necesare spaţii pentru a arăta caracterul celor ce nu îl au, pentru a povesti întâmplări pe care nimeni nu le povesteşte, pentru a aduce în piaţă întâmplările romilor, a antifasciştilor, a celor ce mor la locul de muncă, a celor ce luptă împotriva TAV, a celor ce vor să curme bazele de război, a celor ce cred că o altfel de lume va fi posibilă şi teribil de urgentă.

Adunarea antifascistă şi antirasistă reunită la Torino la 19 decembrie 2007

macerie @ Gennaio 1, 2008

Spiacente, al momento l’inserimento di commenti non è consentito.